Skip to main content

Directorul executiv Human Rights Watch, Kenneth Roth, face o radiografie a semnificaţiei victoriei lui Macron în Franţa, pentru viitorul Europei, într-un editorial în exclusivitate pentru "Adevărul". Redăm în continuare analiza lui Roth:

Victoria lui Emanuel Macron asupra lui Marine Le Pen, le permite celor care au fost îngrijoraţi de ridicarea populismului intolerant să respire cu uşurare.  O marjă de victorie de doi-la-unu, mai mult decât previziunile din sondaje, reprezintă un „nu“ ferm al electorilor francezi faţă de politica de ură şi intoleranţă antimusulmană, antiimigranţi a lui Marine Le Pen.

Totuşi, un singur triumf al liberalismului democatic abia dacă reprezintă un moment de relaxare. Partidul lui Le Pen încă poate avea rezultate bune la alegerile legislative din iunie. Populiştii rămân la putere în Ungaria şi Polonia, iar Uniunea Europeană a acţionat încet în contestarea distrugerii de către aceştia a garanţiilor faţă de puterea executivă şi etalarea nerespectării valorilor UE de toleranţă şi deschidere. Între timp, Primul Ministru britanic Theresa May a afirmat în mod clar că scopul guvernului pe care îl conduce nu este doar Brexit ci şi limitarea aplicării standardelor cu privire la drepturile omului, fie prin abrogarea Actului britanic privind Drepturilor Omului fie prin retragerea din Convenţia Europeană a  Drepturilor Omului.   

Dacă privim dincolo de graniţele UE, populiştii, într-o formă sau alta, sunt la putere în Turcia, Rusia, Egipt, India, Filipine şi de assemenea în Statele Unite. Fiecare leader, vorbind în numele "poporului", a demonstrat o dorinţă de a încălca în mod evident drepturile minorităţilor defavorizate, chiar şi a criticilor în general.

Ce se poate face ca să se poată clădi pe victoria lui Macron şi să se avanseze în continuare în lupta împotriva acestei forme periculoase de populism?

Este de folos să începem prin a ne uita la preocupările publice exploatate de populişti. Populiştii excelează în a oferi soluţii facile pentru probleme complexe – de obicei culpabilizând pe cei mai vulnerabili - dar acest fapt nu trebuie să ne distragă de la adevăratele  nemultumiri care îi propulsează către putere .

Economia globală şi schimbările tehnologice au făcut ca mulţi oameni ai muncii să se simtă lăsaţi în urmă, un mare număr pierzându-şi locurile de muncă sau suferind reduceri de salarii.  Este limpede că leaderii care au acceptat viziunea economică a comerţului liber care va extinde economia spre beneficiul tuturor nu au dat îndeajuns atenţie felului în care aceste recompense economice vor fi distribuite şi cum vor fi afectaţi lucrătorii dislocaţi. O posibilă apărare împotriva populismului poate fi formulată prin asigurarea unor măsuri adecvate de salvgardare a siguranţei sociale, măsuri de îmbunătăţire a pregătirii profesionale şi abordarea problematicii şomajului, o repartizare mai echitabilă a beneficiilor creşterii economice inclusiv prin redresarea politicii de taxe care-i favorizează pe nedrept pe cei bogaţi.

O apărare împotriva populismului necesită de asemenea abordarea problemelor imigrării şi a integrării. Factori puternici atrag persoane spre Europa şi spre Vest: fuga de persecuţie, sărăcia şi conflictul cuplate cu nevoia Vestului de forţă de muncă din cauza scăderii numărului populatiei. Totuşi, ţările europene au făcut în general o muncă slabă în integrarea comunităţilor de imigranţi, aşa cum este vizibil în sentimentele de deznădejde din suburbiile Parisului. Apărarea împotriva populismului necesită o mai mare atenţie la obstacolele care se opun integrării, incluzând discriminarea în accesul la locuinţe, educaţie, locuri de muncă şi menţinerea ordinei. Necesită de asemenea de discuţii mai oneste în privinţa unui echilibru corect între imigrare şi integrare, pentru că nereuşita guvernului în a lua măsurile necesare pentru a permite integrarea, constituie o reţetă sigură pentru opoziţia publică la imigrare.

Poate, cel mai important, apărarea împotriva populismului cere să lupţi pentru valorile democratice. Prea adesea politicienii au răspuns ameninţării populiste prin mimare.  Asta este ceea ce a făcut Primul Ministru al Tărilor de Jos, Mark Rutte în victoria strânsă pe care a câştigat-o în martie împotriva populistului Geert Wilders. Imitatorii speră să atragă electoratul populist dar sfârşesc prin a legitima acel mesaj aşa încât chiar dacă populiştii nu reuşesc să câştige puterea , ideile şi politicile lor câştigă teren.

Macron va întâmpina greutăţi în încercarea de a fi la înălţimea angajamentuui său să facă  "totul, aşa încât poporul Francez să nu aibă nici un motiv să voteze în favoarea extremiştilor." Dar pentru moment, victoria sa este încurajatoare pentru că a fost fondată pe apărarea principiilor democratice şi manifestarea lor în Uniunea Europeană. Alăturându-se unor leaderi ca Angela Merkel în Germania sau Justin Trudeau în Canada, el a susţinut esenţa valorilor drepturilor omului pe care o resping populiştii.

Avem nevoie de mai mult în aces sens. Populiştii au arătat că leaderii vestici (şi grupurile care militează pentru drepturile omului) au greşit când au presupus că publicul împărtăşeşte valorile drepturilor omului, că populaţia înţelege întotdeauna importanţa de a-i trata pe ceilalţi aşa cum le-ar place să fie trataţi ei înşişi. In cele din urmă, apărarea împotriva populismului este la fel de puternică precum susţinerea valorilor societăţii democratice. Acum ne dăm seama că acele valori au nevoie să fie îngrijite regulat.

Your tax deductible gift can help stop human rights violations and save lives around the world.

Topic