- Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor și fetelor, inclusiv dreptul la avort și la metode de planificare familială, au fost diminuate în mod semnificativ în România.
- Autoritățile române nu numai că nu respectă drepturile în materie de sănătate sexuală și reproductivă, dar adesea sprijină eforturile de a împiedica femeile și fetele să își exercite aceste drepturi.
- Autoritățile române ar trebui să se asigure că procesele nemonitorizate și nereglementate din sistemul de sănătate, lipsa de informații, disponibilitate sau accesibilitate nu împiedică femeile și fetele să ia decizii informate cu privire la sănătatea lor.
(Berlin) – Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor și fetelor, inclusiv dreptul la avort și la metode de planificare familială, au fost subminate semnificativ în România, a declarat Human Rights Watch într-un raport publicat astăzi.
Raportul de 75 de pagini, „Se petrece fără să îți dai seama: Obstacole tot mai mari în accesarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă în România” arată că, deși aceste drepturi sunt parțial protejate de legislația română, în practică femeile și fetele sunt împiedicate în mod constant și sistematic în încercările lor de a-și exercita aceste drepturi.
„Femeile și fetele din România se confruntă cu un mediu din ce în ce mai ostil atunci când încearcă să ia decizii cu privire la propriul corp și la propria sănătate”, a declarat Song Ah Lee, fostă bursieră Finberg la Human Rights Watch și autoare a raportului. „Autoritățile române nu numai că nu reușesc să susțină drepturile în materie de sănătate sexuală și reproductivă, dar adesea sprijină eforturile de a împiedica femeile și fetele să-și exercite aceste drepturi.”
Raportul se bazează pe 64 de interviuri cu femei care au împărtășit experiențele lor legate de accesul la servicii de îngrijire a sănătății sexuale și reproductive, cu furnizori de servicii medicale și cu activiști care luptă pentru drepturile reproductive în România. De asemenea, Human Rights Watch s-a întâlnit cu oficiali ai statului și lideri religioși, a contactat 11 grupuri anti-avort care activează în România și a analizat diverse documente de la guvern, instanțe, presă și activiști.
Avortul la cerere este legal în România până la 14 săptămâni de sarcină, dar Human Rights Watch a constatat că un număr tot mai mare de medici și spitale publice nu mai oferă acest serviciu. Medicii invocă frecvent obiecția de conștiință - propriile lor convingeri religioase - pentru a refuza pacientele care solicită servicii de avort. Ei fac adesea acest lucru fără să trimită pacientele la alți colegi sau la alte spitale, încălcând astfel drepturile pacienților. Unele unități medicale refuză în totalitate să ofere servicii de avort, prin practici formale sau informale.
Autoritățile române facilitează eforturile activiștilor anti-avort și a așa-numitelor centre pentru criza de sarcină care încearcă să descurajeze sau să împiedice femeile și fetele să aibă acces la avort, folosind mijloace care sunt uneori înșelătoare și lipsite de etică.
Human Rights Watch a constatat că, uneori, medicii nu cunosc sau aplică eronat legile și liniile directoare privind avorturile la cerere, cum ar fi termenul legal pentru avortul medicamentos. Unii medici solicită în mod incorect oricărei paciente cu vârsta sub 18 ani să obțină consimțământul unui părinte sau al unui tutore, chiar dacă începând cu vârsta de 16 ani adolescentele pot avea în mod legal acces la servicii de îngrijire a sănătății sexuale și reproductive fără un astfel de acord. Aceste obstacole reduc și mai mult accesul la servicii pentru femei și fete. Unii medici invocă, de asemenea, faptul că nu pot obține o asigurare de malpraxis ca motiv pentru a refuza să efectueze avorturi la cerere, afectând și mai mult accesul la servicii medicale.
„Fiind în această situație, a fost ca și cum toate visurile mele s-au spulberat,” a spus Nina. Când a rămas însărcinată la 19 ani, Nina a vrut să avorteze. Medicul ei de familie i-a spus că spitalul său nu oferă avorturi la cerere, așa că ar trebui să caute pe internet un furnizor de astfel de servicii. Când a căutat pe Google „avort”, primul rezultat a fost „avort.ro”. Fără să știe că organizația era una care promova retorica anti-avort și lucra pentru a împiedica femeile și fetele însărcinate să meargă până la capăt cu avortul, Nina i-a sunat. „Mi-au spus lucruri care păreau științifico-fantastice”, își amintește ea. „Că doctorii nu folosesc anestezie, că fetusul îmi va fi înmânat tăiat în bucăți.”
Femeia cu care a vorbit a asigurat-o pe Nina că statul și biserica o vor ajuta dacă păstrează copilul. Nina își dorea însă în continuare să întrerupă sarcina, așa că femeia i-a programat două consultații la Maternitatea Giulești din București. Medicul nu s-a prezentat la niciuna dintre ele. La acel moment, Nina era deja însărcinată în 12 săptămâni. Nina a încercat să o sune din nou pe femeie, dar aceasta nu a mai răspuns. După nașterea fiului ei în 2020, Nina a fost nevoită să își amâne studiile universitare, să își dea demisia și să plece din capitală din cauza dificultăților financiare. „Am suferit o ruptură majoră în percepția că aș putea face orice. Poate de aceea nu reușesc să creez o legătură puternică cu fiul meu. A fost extrem de dureros și încă este.”
Femeile și fetele se confruntă, de asemenea, cu obstacole ce contravin dispozițiilor legale atunci când urmăresc să acceseze metode de contracepție. La rândul lor, copiii și tinerii sunt afectați de eșecul autorităților statului de a oferi în școli educație sexuală comprehensivă adecvată vârstei și corectă din punct de vedere științific. Nu în ultimul rând, femeile și fetele care locuiesc în zonele rurale și persoanele din comunități marginalizate sau cu mijloace financiare limitate se confruntă cu și mai multe bariere.
Prin faptul că nu elimină obstacolele din calea accesului la avorturi sigure, la contracepție și la informații privind sănătatea sexuală și reproductivă, România își încalcă obligațiile în materie de drepturile omului care îi revin în temeiul dreptului european și internațional. România ar trebui să ia toate măsurile necesare, inclusiv reforma legislativă, pentru a se asigura că educația sexuală comprehensivă este oferită tuturor elevilor și că femeile și fetele își pot exercita în practică drepturile de acces la contracepție și la servicii de avort sigure, așa cum prevede legea.
Autoritățile române ar trebui să se concentreze în special pe garantarea faptului că procesele nemonitorizate și nereglementate din sistemul de sănătate, lipsa de informații, disponibilitate sau accesibilitate nu împiedică femeile și fetele să ia decizii informate cu privire la sănătatea lor, a declarat Human Rights Watch.
România are o istorie sumbră în ceea ce privește drepturile la sănătate sexuală și reproductivă. În 1966, guvernul de atunci a adoptat Decretul 770 care, în numele creșterii demografice, a impus interdicții draconice privind accesul la contracepție și avort. Pentru a asigura respectarea Decretului 770, guvernele de atunci au monitorizat activitatea reproductivă a femeilor prin recrutarea de informatori, de obicei actuali sau foști lucrători medicali sau studenți, pentru a le spiona și prin supunerea acestora la controale medicale invazive și umilitoare în prezența poliției.
Din cauza acestei reglementări și a implementării sale abuzive, femeile și fetele cu sarcini nedorite făceau adesea avorturi în condiții nesigure, ceea ce a dus la moartea a aproximativ 10.000 de femei și fete, deși unii experți consideră că numărul acestora este mult mai mare. În momentul în care Decretul 770 a fost abrogat în 1989, România avea cea mai mare rată a mortalității maternale din Europa.
„Activiștii din România au luptat zeci de ani pentru a restabili drepturile sexuale și reproductive în țara lor”, a declarat Song Ah Lee. „Astăzi, ei se confruntă cu un nivel alarmant de regres. România ar trebui să-și amintească propria istorie distructivă și să respecte pe deplin drepturile femeilor și fetelor.”
