<<previous | index | next>>
VII. Recomandări detaliate
- Să modifice imediat normele de implementare pentru
Legea 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii
maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate
cu HIV sau bolnave de SIDA pentru a include sancţiuni eficiente
şi adecvate pentru discriminarea împotriva persoanelor care
trăiesc cu HIV în ceea ce priveşte accesul şi fructificarea
serviciilor sau bunurilor. Sancţiunile ar trebui să fie aplicabile
tuturor angajaţilor publici şi personalului medical, social
şi educaţional care încalcă obligaţia de
confidenţialitate.
- Să modifice Codul Muncii şi Ordinul Comun al
Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Muncii
şi Solidarităţii Sociale, 508/2002 pentru a preveni
testarea obligatorie, care este o condiţie la angajare şi
să se asigure că persoanele care trăiesc cu HIV nu sunt
împiedicate în mod inutil să muncească şi să se
înscrie în şcoli profesionale.
- Să se asigure că copiii şi tinerii care
trăiesc cu HIV sunt deplin informaţi în legătură cu
felul în care drepturile lor se vor modifica la împlinirea vârstei de
optsprezece ani şi că cei care au nevoie, vor primi
asistenţă în perioada de tranziţie la serviciile pentru
adulţi. In special, Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului, direcţiile pentru
protecţia copilului şi Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap ar trebui să se asigure că copiii şi
tinerii sero-pozitivi sunt pregătiţi pentru viaţa
independentă şi să asigure servicii adecvate în mod
continuu pentru tinerii adulţi care le-ar necesita. In mod special
trebuie acordată atenţie nevoilor copiilor şi tinerilor în
pericol de a ajunge pe străzi, inclusiv cei din instituţii, în
asistenţă maternală şi plasament în familiile extinse.
- Să abroge articolul 384 din Codul Penal care
criminalizează transmiterea HIV de către o persoană care
ştie că este sero-pozitivă. In cazurile excepţionale
care implică transmiterea virusului HIV deliberată şi cu
intenţie, în care prevederile penale generale se aplică, să
se asigure că elementele de previzibilitate, intenţie,
cauzalitate şi consimţământ sunt în mod clar şi legal
stabilite pentru a susţine verdictul de vinovăţie şi/
sau sancţiuni mai drastice în legea penală.
- Să reformeze metodele de lucru şi
componenţa Comisiei Naţionale HIV/SIDA pentru Monitorizare,
Control şi Prevenire pentru a se asigura că este capabilă
să îşi îndeplinească mandatul, aşa cum este el
prevăzut de legea 585/2002. In special, să stabilească un
calendar clar pentru întâlniri şi să extindă Comisia pentru
a include toţi actorii relevanţi, incluzând şi
reprezentanţi ai Comisiei de Luptă împotriva SIDA şi ai
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
- Să păstreze statutul Comisiei Naţionale
pentru Lupta împotriva SIDA ca o comisie medicală distinctă în
cadrul Ministerului Sănătăţii mandatată să
supravegheze baza de date naţională HIV/SIDA, să analizeze
evoluţiile şi nevoile de tratament în România şi să
propună politicile naţionale.
- Să stabilească şi să facă publice
mecanisme eficiente, uşor de accesat de copii pentru a investiga
şi a interveni în cazurile de abuz şi de neglijenţă.
Astfel de mecanisme trebuie să fie uşor accesibile pentru tinerii
şi copiii care locuiesc în toate zonele României, copiii mici şi
copiii şi tinerii care au deficienţe educaţionale sau
dizabilităţi fizice sau mentale. Datele privind tipurile de
plângeri şi rezultatul investigaţiilor, inclusiv măsurile
de protecţie luate şi măsurile discipinare sau procedurile
penale iniţiate, defalcate pe judeţ, ar trebui făcute
publice anual.
- Să se asigure că Direcţiile Generale pentru
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului au
personal pregătit suficient şi resurse pentru a monitoriza
copiii şi tinerii care sunt în pericol de abuz sau de
neglijenţă, inclusiv să realizeze vizite periodice în
familiile naturale ale copiilor şi tinerilor care trăiesc cu
HIV, în plasamentele din familiile extinse, asistenţă
maternală, case de tip familial publice sau private şi în
instituţiile de plasament. Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului ar trebui să stabilească
standarde pentru asistenţii sociali ai DPC şi ai
primăriilor şi ar trebui să clarifice standardele minime
şi metodele pentru asistenţii sociali care lucrează pentru
ONGuri şi pentru municipalităţi pentru a facilita
transferul informaţiilor privind copiii în pericol de a fi
abuzaţi su neglijaţi.
- Să se asigure că copiii şi tinerii
sero-pozitivi cu dizabilităţi mentale şi fizice se
bucură de dreptul la îngrijire specială în conformitate cu
starea lor, inclusiv accesul la servicii clinice de sănătate
mentală. Atunci când este posibil, copiii şi tinerii cu
dizabilităţi mentale şi fizice ar trebui să fie
îngrijiţi în structurile familiale sau de tip familial existente iar
instituţionalizarea ar trebui să fie utilizată numai ca
ultimă soluţie.
- Să se asigure că legislaţia
anti-discriminare asigură protecţia eficientă şi
accesibilă pentru victimele discriminării din cauza statutului
lor HIV, inclusiv sancţiuni şi remedii adecvate.
- Să se asigure că Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării are personalul şi resursele adecvate
pentru a-şi îndeplini mandatul de a investiga plângerile individuale
şi de a dezvolta politici şi programe pentru a combate
discriminarea generalizată împotriva persoanelor care trăiesc cu
HIV. In acest scop, Consiliul ar trebui să îşi extindă
expertiza proprie privind HIV şi să deschidă birouri locale
şi alte mecanisme de primire a cererilor şi de a realiza
investigaţiile. Ar trebui să îşi dezvolte şi să
publice metodologii şi standarde scrise şi proceduri pentru
munca sa, precum şi ghiduri de lucru pentru ONGuri şi persoane
individuale depre cum să documenteze cazurile de discriminare,
acordând prioritate dezvoltării de ghiduri privind documentarea
discriminării în sănătate, muncă şi
educaţie, împotriva persoanelor care trăiesc cu HIV.
- Să se asigure că accesul permanent al
indivizilor la medicamentele anti-retrovirale nu este compromis de
întârzieri birocratice sau de distanţa faţă de centrele de
distribuţie. In acest scop, Casa Naţională a
Asigurărilor de Sănătate ar trebui să îşi
revizuiască procedurile de contractare şi să ia în calcul
posibilitatea de a permite spitalelor de boli infecţioase să
menţină o rezervă-tampon de ARVuri pentru a se asigura
că terapia nu este întreruptă.
- Să se asigure că persoanele care trăiesc cu
HIV au acces adecvat la medicaţia necesară pentru a trata
infecţii oportuniste frecvente şi afecţiuni conexe. In
acest scop, Casa Naţională a Asigurărilor de
Sănătate ar trebui să se asigure că spitalele şi
farmaciile private primesc la timp rambursările pentru medicaţia
compensată.
- Să se asigure că copiii şi tinerii care
trăiesc cu HIV au acces adecvat la îngrijiri medicale necesare de
rutină sau de urgenţă, inclusiv îngrijiri pentru
sănătatea mentală şi îngrijiri paliative şi de tip
hospice pentru persoanele aflate în faze terminale ale SIDA. Să
investigheze şi să pedepsească personalul medical care
disriminează împotriva persoanelor care trăiesc cu HIV sau care
încalcă obligaţia de confidenţialitate.
- Să se asigure că toţi copiii şi
tinerii care trăiesc cu HIV au acces la informaţie privind
diagnosticul lor şi la consiliere confidenţială privind
prevenirea şi tratamentul HIV, inclusiv informaţii privind
sănătatea sexuală, în concordanţă cu nivelul lor
de dezvoltare. In special, să se asigure că dreptul copiilor la
consimţământ informat şi dreptul lor la informaţie
privind propriul diagnostic sunt puse în aplicare chiar şi în
absenţa consimţământului părinţilor de a îi
informa în ce priveşte statutul lor HIV.
- Să se asigure că autorităţile locale
pun în aplicare în mod adecvat legislaţia privind subsidiile pentru
persoanele care trăiesc cu HIV şi că întârzierile
birocratice, condiţiile încărcate de raportare şi
încălcările confidenţialităţii nu au efectul unor
bariere pentru copiii şi tinerii care primesc subsidii
nutriţionale şi financiare la care au dreptul.
- Să se asigure că copiii şi tinerii care
trăiesc cu HIV au acces la educaţie în conformitate cu nevoile
lor, inclusiv prin adoptarea de măsuri petru a combate abandonul
şcolar de către copiii care trăiesc cu HIV şi să
promoveze integrarea lor în sistemul de învăţământ formal.
O atenţie specială trebuie acordată nevoilor copiilor care
ar putea necesita asistenţă specială pentru a
depăşi deficienţele cauzate de abandonul şcolar sau de
participarea la programe educaţionale sub standard în instituţii
de stat sau care au dizabilităţi de dezvoltare sau mentale.
- Să pregătească profesorii şi
directorii de şcoli privind HIV, inclusiv cu informaţii privind
nevoile speciale ale copiilor care trăiesc cu HIV, cum să
prevină transmiterea virusului şi cum să intervină
pentru a opri în mod eficient agresiunea în şcoli.
- Să modifice legea 584/2002 pentru a include şi
personalul educaţional între categoriile care au obligaţia de a
menţine confidenţialitatea şi pentru a include
sancţiuni eficiente împotriva celor care încalcă
confidenţialitatea, discriminează împotriva copiilor şi a
tinerilor care trăiesc cu HIV sau care nu reuşesc să îi
protejeze împotriva hărţuirii.
- Să se asigure că copiii şi tinerii care
trăiesc cu HIV au acces la informaţii corecte privind
sănătatea reproducerii şi HIV, inclusiv informaţii
privind felul în care poate fi prevenită transmiterea HIV şi a
altor boli cu transmitere sexuală. Această informaţie
trebuie să fie obligatorie în toate şcolile şi să fie
disponibilă pentru copiii şi tinerii care trăiesc cu HIV
care nu participă la programe de educaţie formală, ar
trebui să înceapă la o vârstă mică şi ar trebui
să fie monitorizate pentru a se asigura că conţinutul
acestora este corect şi complet.
- Să pună capăt practicii de a include
diagnosticul HIV pe reţetele medicale şi să asigure
confidenţialitatea informaţiilor privind statutul HIV pe
certificatele de handicap, certificatele medicale, documentele instanţelor
şi alte documente. In acest scop, Autoritatea Naţională
pentru Persoane cu Handicap ar trebui să asigure că cheile
pentru codurile de dizabilitate sunt separate de certificatul de handicap.
- Să modifice legea 584/2002 pentru a include
sancţiuni clare şi adecvate pentru încălcările
confidenţialităţii informaţiei privind statutul
şi tratamentul HIV, în special în cazurile de încălcări ale
confidenţialităţii în şcoli, spitale şi clinici,
servicii poştale, birouri ale autorităţilor centrale
şi locale şi în documente oficiale. Legea ar trebui să
includă mecanisme accesibile pentru raportarea, investigarea şi
punerea în aplicare a acestor sancţiuni.
- Să realizeze o campanie de informare între toate
grupurile profesionale relevante pentru a clarifica obligaţia lor de
a menţine confidenţialitatea informaţiilor, cu
excepţia situaţiilor în care primesc instrucţiuni din
partea unui judecător să dea informaţii relevante pentru
judecarea unei infracţiuni.
- Să insiste ca guvernul român să ia măsurile
pentru a pune în practică protecţiile împotriva
discriminării în baza statutului HIV şi să asigure remedii
adecvate victimelor discriminării.
- Să se asigure că legislaţia
anti-discriminare este implementată în mod adecvat în ceea ce
priveşte statutul sero-pozitiv ca parte integrală a eforturilor
generale ale UE de a promova egalitatea şi nediscriminarea în
România.
- Să încurajeze guvernul român să adopte toate
măsurile necesare din punct de vedere legal şi al politicilor
publice pentru a pune în aplicare aceste recomandări cât mai repede
cu putinţă, transmiţând un semnal clar că aderarea la
UE nu va implica şi încetarea presiunii exercitate de Uniune în acest
domeniu. In cooperare cu guvernul român să formuleze criterii concrete
pentru măsurile de reformă care sunt necesare pentru a duce la
îndeplinire recomandările de mai sus, cu date limită specifice
pentru realizarea lor.
- Să trateze finanţarea reformelor din sectorul de
sănătate ca o prioritate pentru finanţările viitoare
disponibile pentru România, inclusiv fonduri pentru organizaţiile
neguvernamentale care asigură servicii pentru persoanele care
trăiesc sau sunt afectate de HIV.
- Să considere ca prioritare finanţarea
integrării sociale şi în muncă a adolescenţilor care
împlinind 18 ani ies din sistemul de protecţie a copilului din
România, cu accent pe nevoile adolescenţilor care trăiesc cu
HIV. Astfel de finanţare trebuie să fie condiţionată
de un set clar de criterii şi de modificări de legislaţie
şi de politici publice.
- Să încurajeze guvernul român să reacţioneze
rapid în îndeplinirea angajamentului său de a prelua proiectele
dezvoltate în cadrul PHARE şi al Fondului Global pentru Combaterea
SIDA, a Tuberculozei şi a Malariei în ceea ce priveşte HIV, care
în prezent sunt implementate de ONGuri. Să ia în calcul asigurarea de
finanţare de suport pentru ONGuri care asigură servicii
esenţiale pentru persoanele care trăiesc cu HIV, să se
asigure că beneficiarii lor nu vor fi lipsiţi de aceste servicii
în perioada de tranziţie.
- Instituţiile financiare internaţionale precum
Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie
şi Dezvoltare ar trebui să includă în viitoarele lor
strategii de ţară pentru România noţiuni care să
reflecte punctele sensibile exprimate de acest raport şi să
încurajeze autorităţile române să adopte reforme în acest
sens.
|
